De ce pentru povestea 1, personajul negativ este privit ca un mare iubitor de oameni, care ne-a invatat o lectie, deciziile lui fiind intotdeauna corecte, omul fiind cel vinovat pentru “cadere”? In comparatie in povestea 2 personajul negativ este privit asa cum e normal ca un antagonist, un exemplu negativ, aratat cu degetul ca si ceea-ce-nu-doresti-sa-devii? - Iulian Dogariu